Peter Joseph William Debye
Debye, Peter Joseph William (1884-1966) a fost un chimist fizic american olandez născut care a primit Premiul Nobel 1936 pentru chimie pentru munca sa pe momente dipol și structura moleculara. Debye făcut multe contribuții importante la domeniul științei.
Debye sa nascut pe 24 martie, 1884 în Maastricht, Olanda, și a primit educatia timpurie acolo. În 1901, sa înscris la Institutul de Tehnologie din Aachen Aachen, Germania. În timp ce el era încă în școală, el a devenit un asistent in mecanica tehnice la institut. In 1905, el a primit o diplomă în inginerie electrică, care îl calificat ca inginer electric, și în 1906, el a devenit un asistent in fizica teoretica la Universitatea din Munchen. El a obținut titlul de doctor in fizica la Munchen în 1908. De la 1910-1911, el a fost un lector la universitate.
În următorii câțiva ani. Debye acceptat poziții prestigioase la mai multe institutii. În 1911, el a preluat postul de profesor de fizica teoretica deținute de Albert Einstein de la Universitatea din Zurich. În 1912, sa întors la Țările de Jos pentru a deveni profesor de fizica teoretica la Universitatea din Utrecht. În 1914, el a mers la Universitatea din Göttingen in Germania, unde a servit ca profesor de fizica experimentala teoretica.
În 1916, în timp ce la Göttingen, Debye continuat activitatea de fizicianul german Max Theodor Felix von Laue și tatăl și fiul fizicieni britanic William Henry Bragg și William Lawrence Bragg. Cele trei fizicienii studiat structura cristalelor prin intermediul razelor X. Debye adăugat la corpul lor de muncă prin care arata ca miscarea termică a atomilor dintr-un solid afectează interfețele cu raze X. De asemenea, el a explicat, cu utilizarea teoriilor specifice de căldură, dependența de temperatură a intensităților de raze X. Acest lucru a condus drumul pentru observare lui, care la făcut cu colegi fizician Paul Scherrer, că particulele orientate aleatoriu poate produce modele caracteristice de difracție cu raze X. Prin urmare, nevoia de cristale unice relativ mari a fost eliminată, iar analiza de difracție a pulberii cu raze X a devenit o tehnică analitică nouă și versatil, care este acum cunoscut sub numele de metoda Debye-Scherrer.