Radioactive Dating

e dobândi carbon 14, atunci când folosesc dioxidul de carbon pentru a face produsele alimentare prin intermediul fotosintezei; animale achiziționa carbon 14 de la consumul de plante. (Numai o foarte mică parte din dioxidul de carbon din aer conține carbon 14, astfel încât cantitatea de carbon 14 într-un lucru viu este foarte mic.) Atunci când o plantă sau animal moare, se oprește achizitionarea de carbon 14 și carbonul 14 conține în mod constant se schimbă din nou în azot.

Oamenii de stiinta pot calcula cat timp în urmă o bucată de material organic a fost parte dintr-o plantă de zi sau animal prin compararea cantitatea de carbon 14, care rămâne în materialul cu cantitatea de carbon 14, care există în material similar într-o instalație de zi sau animal. Vârsta calculat necesită unele ajustări, totuși, deoarece concentrația de carbon 14 în aer a variat în timp. Ajustarea necesare pentru o anumită vârstă calculată a fost determinată prin compararea vârste calculate cu carbon 14 cu cele obținute prin alte metode de datare.

O tehnică utilizată pentru a măsura carbonul 14 într-un material constă în măsurarea radioactivității carbon conține. Precizia tehnicii scade cu vârsta materialului. O altă tehnică este de a măsura cantitatea de carbon 14 într-o probă direct. Aceasta tehnica face uz de un accelerator de particule de carbon separat 14 de alți izotopi de carbon.

Alte metode depinde de efectele produse de o substanta radioactiva in materialele din jur. Într-o metodă, numită fisiunea-track dating, vârsta unui obiect este determinată prin numărarea cicatrici mici sau urmele rămase în zircon sau alte materiale de fisiune (despicare) de atomi de uraniu. Acesta poate fi folosit pentru a materialelor data cateva zeci de mii la mai mult de 4 miliarde (4,000,000,000) ani.