În timpul anii 1970 și '80, sindicatele cocaina columbiene ca Medellín cartel Pablo Escobar a angajat gherilele FARC pentru a proteja culturile lor coca si laboratoare de prelucrare. În cele din urmă, cartelurile și FARC au devenit rivali în comerțul cocaină. FARC a dezvoltat propria rețea de distribuție de cocaină și cartelurile asamblate organizațiile paramilitare anti-comuniste. Ambele, de asemenea, protejat operațiunile de trafic de droguri de către ei înșiși alimentând în guvernul federal. Anii 1980 și '90 au văzut violență extraordinară în Columbia; atât cartelurile și FARC au organizat atentate și raiduri pe clădiri guvernamentale și a răpit oficialii federali. FARC folosit, de asemenea profiturile de droguri pentru a externaliza terorismului, oferind o recompensă $ 1.000 la orice persoană care a ucis un oficial guvernamental [sursa: ABC]. Zonele rurale care au servit ca puncte vitale de-a lungul liniilor de distribuție de cocaină au fost preluate de o parte sau de alta, ceea ce duce la statele narco microcosmice în Columbia.
Datorită apropierii sale de Mexic și cartelurilor sale emergente, traficanții de droguri columbieni transformat ochii pe Guatemala în anii 1990, după Statele unește au început să patruleze rutele lor comerciale de peste mări în Caraibe. În Guatemala, la cofrida După ce în Mexic, cocaina este dirijat până la orașele de frontieră, cum ar fi Juarez, unde se catâri și alte medicamente peste graniță transporta. Ca urmare a creșterii cartelurilor mexicane, Juarez a involuat intr-o stare narco regional. După ce guvernul locală epurat forțelor de poliție de polițiști corupți, puțini rămân la locu
conduce traficul de droguri, condus de doi ofițeri de informații instruiți la Școala de America. Cei doi au fost uimitor de succes; fel de mult ca 75 la suta din cocaina care intră în Statele Unite trece prin frontierele Guatemala lui în drum spre Mexic, care a făcut-o stare Guatemala narco eficace [sursa: Smyth].
