Pakistanezii considera urdu limba lor națională, chiar dacă doar un mic procent de oameni o vorbesc. În provincia Sind, sindhi se vorbește în principal, și în Punjab, punjabi este vorbita. Pushtu este utilizat de către Pashtuns. Toate aceste limbi sunt indo-europene. Alte limbi regionale includ unul de origine dravidiana. Limba engleză este utilizat pe scară largă în comerț, guvern, si educatie.
Educație
învățământul primar începe la vârsta de cinci ani și durează de cinci ani. Școlarizare secundar este împărțit în două etape-o etapă de trei ani, urmată de o etapă de patru ani. Aproximativ jumatate din copiii de vârstă școlară frecventează școala primară; și aproximativ o cincime școală, secundar. Se estimeaza ca o cincime din școlile de stat din Pakistan sunt vacante. Mulți studenți participa la locul madrassahs, școli care predau teologia islamică și a oferi studenților cu alimente si locuinte. Rata de alfabetizare este de aproximativ 35 la suta.
Cea mai veche instituție de învățământ superior este Universitatea din Lahore (fondata in 1882). Alte universități majore includ Universitatea din Sindh (1947) în Karachi, Universitatea din Karachi (1951), si la Universitatea din Peshawar (1950).
Religie
Aproximativ 95 la suta din oameni din Pakistan sunt musulmani, marea majoritate aparținând ramurii sunnit. Aproximativ 15 la sută din musulmani fac parte din ramura șiită. În cadrul sucursalei șiită este un alt minoritate, de ismailiți. Un alt grup, de Ahmadiyas, se consideră ca musulmanii, dar nu sunt considerate ca atare de către cei mai mulți musulmani ortodoxe sau de către guvernul pakistanez. Hinduși, creștini, și Parsis sunt alte minorități.
Mod de viață și cultură
Populația Pakistan este alcătuită din mai multe grupuri, fiecare cu propriile sale tradiții și mod de viață. În general, viața centre în sat. Proprietarii de terenuri bogate domina în mare măsură a guvernului și a economiei.
Nivelul de trai este scăzut, în special în zonele rurale. Nu a fost o crestere marcata a urbanizării ca oamenii încearcă să scape de sărăcie prin trecerea la orașe. Cu toate acestea, orașele nu se pot ocupa de afluxul de oameni, și a condițiilor sanitare precare, penuria de alimente, și al locuințelor inadecv
